îmi culeg fiecare clipă
le îndes în gură câte una
mestec bine
le înghit cu furie

tot ce scuip apoi e resemnare
vomit sfârșituri
dar mai ales începuturi
care mi-au picat rău

acum beau doar ceaiul negru
ultimii aburi îi strâng la piept
privesc spre fereastra închisă
dar tot aud lumea