mi-era dor de această normalitate
mă simt în siguranță aici. brațele tale
cuprind întregul cer întins în dormitorul nostru mic
plutim ușor dintr-o piele în alta
ceva
din mine
te ademenește spre înălțimi
devii un nor portocaliu din care mușc puțin
sângerezi ca dintr-un himen. știi că te-am început. m-ai început.
îmi era dor să mă salvezi din nou

acum sunt doar o aparență. sunt o lighioană stupidă
care mușcă din nori
care se împerechează cântând
și rămâne grea de lumină.