pe patul din bucătărie zace un leu trist
are douăzeci și patru de mustăți le-am numărat câte douăsprezece pe stânga tot atâtea pe dreapta
e un animal fără trup și de fiecare dată când mestec în ciorbă
îi vorbesc

leule de ce ești trist ieri m-am tăiat la degetul arătător de la mâna stânga
din partea inimii a curs mult sânge m-am speriat și am plâns
dar
l-a rugat Radu pe Dumnezeu așa fă, Doamne, să nu mai doară pe mama
și nu m-a mai durut

mi-am amintit cum mai demult sau mai aproape i-am cerut eu cerului
să mă ia să mă uite să mă facă alta
amarnic plângeam femeiește însă pe mine nu m-a auzit nimeni

vezi leule de ce e bine să ai un fiu?
când o rană se deschide întotdeauna se roagă pentru tine
cineva pe care Cel-de-sus îl ascultă

*
când am terminat ciorba
am înțeles de ce leul e trist
și eu nu.