... era locul în care și-a vazut prima dată fața, și-a citit pentru prima dată numele, a șoptit la urechea celei de-a treisprezecea statui: "La mulți ani !". În spatele perdelei roșii, se deschidea triumfal galeria lui de fețe, imprăștiate prin toată sala și suspendate pe un fel de mîini, supranumite trupuri. Mirosul de maroniu si catifea prelucrat din patru vorbe in decurs de-o dimineața, s-a vîndut ca pîinea caldă la intrarea in regat.

Ușor adormită în brațele gigantului, simțea cum mișcarea pendulară a trupului acestuia, îngreuna trecerea timpului. Trei, patru sunete compuse din gît, și mimate din buze, au ajutat-o sa se coboare încet pe pieptu-i, oprindu-se cu o strîngere de gît in semn de liniște.

Era puțin naivă ... de pildă ... credea că un bilet in plus pus cu grijă in dreptul inimii, iar oferi imaginea feței sale in oglindă. Doamne cit de mult isi dorea fața...

A patrusprezecea statuie era in lucru. Avea tot necesarul pentru a construi înca o zi. Avea rețeta unei noi plăceri pe cel puțin o viață. Putea să fie fericit dar era condiționat de gîndul ca lui îi plac doar începuturile si sfîrsiturile.

... am aplaudat actorul cu un ochi, l-am renegat cu celălalt ... am vazut exact cît am plătit.