de peste tot priviri tăcute adună noaptea în jur
uitasem că ai bezna în sânge
înghesuiam un pitic în gaura cheii crezând că doar eu
știu
inima ta îmi otrăveste liniștea
mă așezi punct în alb scămoșat
spre gurile copiilor tăi

într-un colț două bufnițe alungite își pregătesc spaima
să îmi alunge moartea