Iubitul meu este un om obisnuit. Un om ca toti ceilalti, care te intriga de la prima vedere. Ai vrea doar sa il saluti si sa iti vezi mai departe de treburile tale. Dar nu poti. Eu nu pot. De cele mai multe ori iubitul meu ma dojeneste. Din dierse motive. Obisnuit, fara sa se dezminta de conditia sa de om obisnuit, de altfel. Dar cu atata dragoste incat as prefera sa ma certe mereu.
Iubitul meu este un om obisnuit. Doarme obisnuit, cu capul pe o perna mica si nu prea se inveleste. Cand doarme i se aduna visele intre gene si se incrunta. Are un rid caraghios chiar in mijlocul fruntii. De la vise i se trage. Si uneori zambeste si ma trage mai aproape de el. Cu atata dragoste, incat as dori sa doarma mereu.
Iubitul meu este un om obisnuit. Cand ma priveste, cand ma saruta, cand ma atinge, intregul meu univers se infioara. Si imi infloresc in suflet primaveri pe care stiu ca nu le voi pierde nicicand. Si pentru ca iubitul meu este un om obisnuit, as vrea sa traim "obisnuit" o vesnicie. Doua.