dincolo de hotarele pleoapei cercul pupilei sugruma cuvintele
asculta ultimul cant care spune noi suntem pasarile durerii - ecouri surpate
cuvintele isi spala aripa in apa de stele
si-n fiecare din ele tipatu-i cant cuvintele
cuvintele-frunze in clepsidrele noptii cad viata de viata
cuvintele-aceste s-au trezit in cantul nisipului prefirat
printre genele tale

drumul de apa asteapta cu o luntre de nufar tivita cu fluturi
- rochie de prea-alba mireasa asteptand sa te-nghita -
luntrasu-i venit de pe tarmurii arsi ai luminii ducandu-si
intelepciunea albita in ogivele barbii -
sa mergem mai repede in luntrea de nufar
cuvintele desfrunzindu-se-n noapte
ne lasa in sange poruncile noi
o ceata de colburi migreaza prin sufletul nostru

la tarm vegheaza ruga zbucnita din turnul cetatii Adana
luntrasul plecat-a - deplina-i tacerea -
si luntrea-i ramase-mpietrita-ntre nuferi
ce-adusesera-n stoluri temuti de cuvinte

aici la cetatea Adana graviteaza sublimul
cel fara de viata al poemelor inca nescrise

plutesti in pamant ca-ntr-o mare de arpegii solare

purtata de aripile cuvintelor inviate din cercul pupilei