Tu nu esti aici, decat in inima mea si in versurile
unei poezii pe
care o stiam de demult. Te caut printre versurile ei,
printre cuvintele
care parca au fost scrise pentru tine, si te gasesc de
fiecare data,
asteptandu-ma cu un sarut... De te-as gasi si aici, in
camera mea
scufundata in intuneric. Incerc sa-mi aduc aminte de
un par pe care nu l-am
vazut, de buze pe care nu le-am gustat. Senzualitatea
ta ma urmareste cu
ochi fosforescenti. Am iesit la plimbare, prin orasul
adormit, ducandu-ma
la scoala sa-ti scriu. Privirile mi se plimba distrate
inaintea mea, pe
drumul pustiu, pe dealurile alene... Sant singur.
Numai eu, cu mine insumi
si cu imaginatia mea. Intorc capul si te aflu langa
mine tacuta, o umbra in
noapte. Peste tot domneste intunericul si norii
cenusii si vantul de
ploaie; ma cutremur infiorat si ma strang la guler.
Mai avem putin, aproape
am ajuns la scoala... Am sa-ti vad fata atunci, in
lumina televizoarelor de
laborator, sclipind in noapte, si am sa-ti scriu o
poezie de dragoste si
pasiune uitand-ma in ochii tai, cu fata ingropata in
parul tau, ascultand la

semnele noptii si la picaturile de ploaie tulburate de
vantul de primavara
---------------------
ROMANTA PLOILOR DE VARA
********************************

Ce voluptoase-s ploile de vara!...
Sunt vesnic calde si catifelate
Ca bratele femeilor ce ne-nfioara
Cu aceleasi biblice senzatii repetate
La infinit-
Ca ploile fara sfarsit-
Din clipa primului pacat
De Eva si Adam sanctificat!...

Ce voluptoase-s ploile de vara!...
Cand se-mpreuna sexele spre seara!...

Ce voluptoase-s picaturile de ploaie
Cand le lasam sa intre in odaie,
Sa ne topeasca buzele timide
In buzele lor calde si umide!...

Ce voluptoase-s picaturile de ploaie
Cand ne repeta-n fiecare seara
Romanta ploilor de vara-
Pe care noi
Doi cate doi-
N-o mai cantam nici din ghitara
De cate ori
Nerabdatori
Ne-nchidem tainic in odaie...

Ce voluptoase-s ploile de vara
Cand ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Si ne saruta- seara dupa seara-
Cu-aceeasi buze pline de vapaie
Eternizand acel "Da capo- al fine"
Pe care noi il repetam fara rusine
Pe-aceeasi sofa din odaie

Armonizandu-l cu-al ploii soapte
Pana se schimba seara-n miez de noapte...
Ce voluptoase-s ploile de vara
Cand ne saruta pana ne omoara...
---------------------
Urmaresc lacul cu unduiri alene, asfintitul cu tente
de
opium, si imi vine sa inchid ochii... Totul e atat de
real, de aproape, in
inimile noastre. Nu ma simt strain sau artificial,
nimic nu mi se pare
preparat; totul e fluid, totul se intampla natural si
totusi neasteptat, cu
un gest stapan de sine. Totul e simplu si in acelasi
timp frumos. Ma las
prada momentului, Ma desprind de ancorele realitatii,
ma simt liber si gata sa-mi iau zborul.
Cu tine e atat de usor si de frumos... Un experiment
al vietii pe care
destinul l-a creat aduncandu-ne impreuna. Atunci cand
santem impreuna nu pun

intrebari si nu caut raspunsuri. Instinctul o ia
intotdeauna inainte
ratiunii. Tot ceea ce doresc se intampla spontan in
clipa urmatoare, ca
printr-o vraja a lampei lui Aladdin; parasesc granita,
conturul precis al
unui singur trup si ma pierd in vecinatatea trupului
tau imaginar, si pana
sa-mi dau seama ca gandul s-a terminat ma trezesc din
nou singur...
Telefonul suna ocupat, convorbirea s-a terminat...
Timpul trece atat de
usor si de repede... Unde esti?... Vreau sa ma unesc
cu tine din nou,
vreau sa fiu din nou langa tine. Unde esti, in afara
de imaginatia mea?...
Vino langa mine si apuca-ma dupa gat, sa-ti simt
respiratia fierbinte...
------------------------
> Nu
poti arunca viata din tine bucata cu bucata, nu
> te poti diminua
> reducandu-te la iluzie. O renuntare subita ca un
> trasnet, da; insa aceasta nu
> este posibila decat prin sinucidere. Viata e in tot
> cazul preferabila nentului
> fiinca e ceva, pe cand neantul?
> Ce motive se pot opune unuia in pragul
> sinuciderii? Numai motive absurde ca
> d.ex. sa se gandeasca la faptul ca Dunarea nu curge
> spre izvor sau ca muntii
> nu rad. Voi gasi intotdeauna motive absurde ca sa nu




-----------------------
???... N-ar trebui sa te sperie, sant atat de dornic
sa te cunosc, sub
toate aspectele, incat... Am avut incredere de la
inceput in inteligentza
ta, in maturitatea ta, in frumusetea ta. Asa cum ti-am
spus la telefon,
mi-ai inspirat incredere de la inceput, ca nu esti o
tipa la fel ca toate
tipele si ca in consecintza nu-mi pierd timpul cu
tine... "Pierd timpul"...
Orice relatie esuata, avortata este ca un esec care
iti indoaie genunchii
si care te face sa privesti viata mai pesimist si mai
blazat. Nu sant de
parerea majoritatii oamenilor ca trebuie sa
"dobandesti experienta" ca sa
stii ce vrei si sa poti iubi mai bine. In ochii lor,
"versarea" este
sinonimul fericirii; in realitate nu cred ca este asa.
Versarea nu-ti aduce
decat blazare, pentru ca nu faci decat sa o iei de
fiecare data de la capat
cu acelasi optimism, si sfarsesti de fiecare data
descurajat. Cum se poate
numi asta altfel decat pierdere de vreme?...
Experienta dobandita nu te
ajuta decat in mica masura, deoarece de fiecare data
situatia e alta; iar ce

priveste moralul... Asa cum spunea o femeie de 76 de
ani, "experienta este
lucrul pe care il dobandesti atunci cand nu mai ai
nevoie de el". Cui ii
place o relatie esuata si mai ales perioada de dupa
ea, cand te simti singur

si nefolositor, si ai impresia ca esti cel mai
nenorocos om din lume???...
0-----------------De ce iti spun astea, pentru ca stiu ca
tu le poti intelege. Tu esti idealista, romantica,
chiar si matura pentru
varsta ta. N-as vrea sa fii mai matura, pentru ca
atunci poate ti-ar lipsi
din avantul varstei... Am stiut asta, de cand te-am
cunoscut, din cuvintele
tale, din hotararea ta... Instinctiv, pe tine TE
ASTEPTAM, pe tine trebuia
sa te cunosc... Pe tine te voiam. Nu-mi place sa-mi
pierd timpul... Vreau
sa traiesc timpul alaturi de tine, vreau sa te cunosc
cu adevarat. Viata
trece repede, viata nu asteapta dupa cei care gresesc.
Adevarata dragoste
este facuta sa fie traita in doi. Crezi cumva ca
gresesc?...
-----------------
ACELEASI STARI DE AMETEALA, DE CONFUZIE GENERALA. NU
MA POT ORGANIZA, NU MA
POT IMPARTI. VIATA CURGE DILUATA PRETUTINDENI IN JURUL
MEU, MA SIMT
DEZECHILIBRAT, IN CADERE. AM NEVOIE DE CINEVA, CARE
SA-MI DEA UN SENS SI UN
ECHILIBRU VIETII. O FATA CARE SA MA REVENDICE, CU
STAMPILA DULCE A UNUI
SARUT CARE NU MAI MOARE NICIODATA. ZILELE TREC, DE
FIECARE DATA O ALTA ZI-
DOAR TIMPUL RAMANE ACELASI.

Majoritatea vietii noastre ne-o petrecem singuri. Ne
nastem singuri, murim
singuri. Dormim singuri, singuri cu visele noastre.
Cand santem criticati
si certati, ne simtim singuri; cand ne certam cu
iubitul sau iubita noastra,

ne simtim singuri si neintelesi. De ce oare atata
singuratate?... Sant
atatea lucruri in noi facute sa fie impartite- visele,
gandurile...

--------------------
. Cerul
era gri, plin de ploaie. N-am vrut sa plec pe jos, de
teama ca o sa inceapa
sa ploua si am sa racesc mai rau. In drum spre scoala,
am trecut pe langa
un parc din apropiere. Ploaia din ultimile zile daduse
o tenta de verde
deschis ierbii, care incepuse treptat sa incolteasca.
Pe undeva, printr-un
loc mai ferit de vreme se vede un ghiocel. E
primavara... Imi vine sa
ridic mainile in aer, sa ma invart in jurul meu si
pentru o clipa sa am
senzatia ca plutesc.
-----------------
Ce mult as vrea sa fii acum cu mine... Langa
mine... Sa te iau pe sus, sa te invart nebuneste pana
ce cadem amandoi din
picioare, ametiti... Tu esti ploaia mea de primavara,
iar eu pamantul
fertil de sub tine.

A ALERGA TOTDEAUNA DUPA LUCRURI IMPOSIBIL DE REALIZAT,
IMPOSIBIL DE
SFARSIT... NU POTI SCULPTA NEANTUL; NU LE POTI DARUI
INSUFLETIRE SI NU LE
POTI FACE SA RADA. VIATA INCEPE SI SE SFARSESTE ATUNCI
CAND VREA EA; PUTEM
SA O HRANIM DOAR ATUNCI CAND TRAIESTE.