Vezi padurea din varful muntelui?
Mi-am luat aripi si-am cutezat s-o depasesc
Dar eu trufasa nu vazusem norii
Nu vazusem ca padurea se intindea tot mai sus
M-am facut luntre si punte
Intre tarmuri, intre varfuri de munte,
Dar mereu ma izbeam de ceva tot mai inalt.
Am alunecat apoi in campia cea verde
Si in subteran am gasit o alta civilizatie:
Erau umbre dintr-un viitor ce nu avea sa fie
Erau umbre dintr-un trecut uitat,
Erau parti din mine, din tine
Si din tot ce a fost vreodat’.
Asa ca am luat calea intoarcerii:
Am trecut peste rauri de vise,
M-am scufundat in adancul uitarii
Am trecut prin munte
Si rana muntelui a trecut in mine
In forma inimii.
Ajungand inapoi observasem
Ca ma nascusem din nou.