Ce se-ntampla cu lumea noastra… sau intrebarea corecta ar fi: ce se-ntampla cu mine? Doar eu observ ce se-ntampla… si nimeni altcineva? Sunt Neo – personajul din Matrix – desprins dintr-o lume controlata, in care nimeni nu gandeste liber si fiecare este prins intr-un ritual programat? Programat de cine si cu ce scop? Iar eu… ori ma pictez pe fata si dansez cu indienii… ori sunt arsa pe rug… Sa fie oare un defect faptul ca te detasezi si analizezi detalii nevazute si nestiute, detalii ce implinesc alte suflete, dar care pe mine ma amortesc? Imi surprind stari de revolta urmate imediat de o ameteala, o pierdere a cugetului, a simtirii rationale… Simt ca ceva se pierde din aceasta lume – ca o scurgere de ulei – incet, dar sigur… sau poate ca nu, poate ca asa a fost intotdeauna, iar eu incep sa ma cred filozof… de fapt… ce conteaza cum ma cred eu? Conteaza, nu-i asa, cum ma cred ceilalti – nebuna – nu-i condamn, dar ii urasc.