Mi-am intors privirile catre tine...shi ce-am vazut era un mic vartej de sentimente, o fantoma a trecutului neiertator. Ale tale jocuri se departau incet de mine asemeni unui copil rebel ce nu-shi doreshte soarta schimbata de adultzi.
Copil venit din soare, din linishte, mic eros razbunator ai facut din mine tot ce ai vrut shi n-am putut dekat sa sarut ochii ce ma blestemau shi sa doresc mana ce ma ranea.
Acum e prea tarziu pentru amandoi, prea tarziu pentru regrete tomnatice.
Acea randunica ce mi-ai aratat-o ramane in mine. Shi o voi duce precum o pretzioasa podoaba a sufletului tau, a zambetului tau... shi daca vreodata vei dori un zambet, o privire a mea, uita-te acolo, inlauntrul tau caci nu sunt dekat o stea desprinsa din tine shi dusa in noaptea nesfarshita.
Shi daca vreodata vei cauta ceva fara sa-i shtii substantza indrazneshte sa crezi ca nu sunt eu....caci ce vei gasi este umbra dragostei mele.
Nici nu incerc sa cred ca te-ash putea uita caci eshti parte din mine la fel de prezenta ca shi gandurile mele. Undeva in coltzul mintzii tale s-a pierdut ceva din mine.
Ahsteptand de atatea ori in soare ploaia am inceput sa uit. Nu, nu pe tine ci doar durerea adanca precum o lance ce ma strapungea shi ma arunca fara mila intr-o prapastie fara fund. Asemeni unui pelerin ce trebuie sa-shi poarte povara neincrederii in creator, asha shi eu imi port sipetul cu amintiri in suflet sperand ca intr-o zi cineva il va deschide asemenea unei comori ingropate de piratzi.
Nicicand nu vei mai putea sa ma atingi caci am uitat dulcetzea buzelor tale, am ingropat amntirile ce ardeau purificandu-mi drumul. Shi itzi spun acum nu adio, ci doar itzi urez sa urci pe acel varf pe care am fost eu fara remushcari amare.
Caci cine nu cunoashte truda dintr-un astfel de urcush sa stea departe.