își desfășura la picioarele mele
plecarea
cu firescul acela neînțeles al lucrurilor simple
mă înveșmînta în frunze argintate
picura cu lumină
și cîtiva stropi din apa lui vie
simțeam pînă in inima copacului
cum devin rădăcină cîntătoare
cocoșii trimbițau următorul pas
pe care aveam să-l fac
singură.