îmi inec somnul sub ape, sub stânci
polimorf trimțând asimptote
spre tine
dincolo de suprafețele
superficiale
adânci
cu pleoapele ating
contururi marine

unde-ți sunt hainele, zalele, coiful
urma piciorului, colierul, manușa
unde-ți sunt urmele aripilor, zborul
prin focul acesta unde-ți sunt hainele
scrumul, cenușa
unde ți-e dorul?

te găsesc prin acorduri de cantece stinse
printre filele cărților cu genunchii la gură
te găsesc în amurguri de doruri prelinse
alungându-mi dorințele, dureros, în armură

acasă esti tu ți-as spune
(si înseamna la tine)
te pândesc ghemuită, mă ascund de himere implorandu-l
pe nu
acasă-i la tine, ți-aș spune
ești tu și cu mine
minune
iar distanța ne-adune
iubitule
tu…