Frustrare
Mi-am incurcat vointa
In tesatura deasa a sufletului tau
Paienjenis de visuri
De nimeni descifrate.
Ma simt ca magul care, vestirii interzise
Ii da eternitate
Ce am facut sa merit
Patrunderea in templul
Prea plin de labirinturi si trape seculare ?
Ce magica formula mi-a inspirat simtirea
Spre a aduce cerul
Intr-un abis perfect?
Cupola azi se sparge spre a permite zborul.
Aripi pereche cresc
Din pamantene trupuri
Sunt strigatul de soim la inganarea serii
Cand de pe stanca muta
Planeaza-n soare-arzand.
Am dezlegat blestemul.
Am spart cumplita vraja.
Sunt degetele care mi-au desenat orbita
Crampeie de catran mi-au sfredelit destinul.
Nu vreau sa vad sfarsitul
Nu stiu ce-i inceputul,
Cand harfa planetara
Ma-mbraca-n armonii.
Ce ti-as putea eu cere cand tu esti Universul?
Cum sa detin controlul
Cand nu pot sa cuprind ?
Ma las purtata-n stele si aruncata-n ape…
Dar ma-nciudez natanga ca nu pot sa te-ating!