(Ploua)

Sunt înăuntru și aud pe geam un zgomot ritmic precum ticăitul unui ceas. Încerc să-mi amintesc dacă am mai auzit vreodată așa. Ceea ce imi vine in minte este visul cu îngeri. Eram în bucătărie și am auzit, la un moment dat, bătăi in ușa de la intrare. Bătăi scurte, estompate, făcute parcă cu un singur deget. Mă duc: nimeni. Cand m-am întors, pe locul unde stătusem eu, era un înger. I se vedeu aripile ieșind ciudat din veșmântul alb. Privea zarea. Deodată a venit seara și luminile s-au stins. Îngerul mi-a făcut semn să stau pe celălalt scaun și mi-a arătat o carte. Când am deschis-o am început să aud același zgomot ritmic precum ticăitul unui ceas. Cartea era albă, dar deodată au apărut litere roși ca picăturile de sânge. M-am trezit. Era noapte și o prezență ciudată în cameră. “Probabil e celălalt” , mi-am zis. Am privit afară și am ințeles: după mii de ani ploua pentru prima dată.

A. T.