Nu stiu de ce.Intr-o zi, mergem pe strada, gandindu-ma la ceea ce sunt si la cei de langa mine.Mai tarziu in aceeasi zi stateam pe o banca pe bulevardul plin de castani.Langa mine un baiat.Frumos.
Mi-aam spus, mi-am impus sa nu ma las impresionata de felul in care arata.Si asta am facut.
A doua zi mi-am spus, mi-am impus sa nu ma las impredsionata de felul in care vorbeste.In a treia ma enerva modul lui de a gandi , enervant de corect.Asta ma enerva oare?
Nu mai stiu, asta sa o analizeze psihologul, e treaba lui.
De atunci mai stiu atat:ca ma inconjoara o muzica ingereasca pretutindeni pe unde trec.
De fiecare data cand zaresc un baiat pe strada, ptr o infima fractiune de secunda, il compar cu ingerul care m-a luat de mana pe bulevardul cu castani.
Si niciodata nu e acelasi.Ingerul meu e unul, ma saruta seara la culcare si imi spune un dulce"te iubesc".
eu.....................................................