Am auzit primele șoapte într-un mausoleu plin de umbre rătăcite
Să încercăm, mi-ai zis
Poate vor crește trandafiri albi pe drumul speranțelor.
Tăcerea ce-a urmat mi-a arătat cimitirul spre care ne îndreptam
Uite, cruci fără nume și copii jucându-se printre ele
Tu priveai doar spre cer, la o neîmplinire ascunsă printre nori
În timp ce alergam împreuna spre un sicriu gol
Unde iubirea mă aștepta cu brațele închise.
Spune ceva, nu-mi zâmbi doar
Și m-ai întrebat dacă vreau răsăritul
Însă tu luasei deja soarele de mână
Și-ți doreai să cobori cu el la orizont
Acolo unde sperai să te aștepte neîmplinirea.
Bine, învelește-mă în sicriu
Nu voi fi singur
Propria mea tragedie e cu mine
Vom fi două inimi rănite în același sicriu.
Nu uita să arunci un trandafir negru pe mine
Nici-un sărut otrăvitor de noapte bună veșnică?
Atunci să știi că nu dorm...