Zidită resemnarea
Din cărămida
Lacrimei neplanse
E azi o catedrală
Ce intre clipe duse
Din ornicul veciei
Lunatec isi asteaptă
Atemporale muze...


Doar eu, instrăinata
Văzduhului de lacrimi
Si incă neimpietrita
Cărare - a ta de zbor
Păzesc cu străsnicie
Al inimii izvor
De dincoace de vise
De dincolo de dor...


Nimeni nu e vinovat de situatia asta, stiam ca existi, te-am cautat, mi-au iesit inainte copiile vulgare ale eului tău, stiam că sunt niste dubluri, le lipsea partea mea de suflet care era la tine... tie iti lipsea partea ta de suflet - cea cu libertatea curajului fricii... aceia care era la mine... O uitase-i in rai, si am venit repede, repede sa-ti dau aripa asta de suflet... Nu stiam sigur cum arăti, cand te-am gasit, eram deja dusă...vie - dar dusă deja pe valea umbrelor... ti-am lăsat la fantană, partea ta de suflet... si m-am intors intre umbre... Tu nu stii, eu stiu, in lumină dincolo de dincolo imi vei reda si tu partea mea de suflet...
Eu, aici unde sunt pot exista si asa... candva vei intelege insa ca iubirea e felul meu de a exista... vei intelege si că e vorba despre o altfel de iubire...