o flacara hotarata ca un brad de craciun,cu o singura podoaba, el, mistuie gandurile cu pescarusi,ca si cum o racheta ar da sa paraseasca orbita intr-o dimineata de octombrie. nimic nu-mi aminteste de mine, nimic nu inseamna ceva, notiunea de mine, se pierde intr-un zbor de pescarus, sau de racheta, sub polele careia un foc arde mocnit, ca un brad de craciun, fara alta podoaba decat verdele el.
vrei sa amestec cerneala curcubeului, s-o fac una cu gandurile, cu dorintele sau cu visele tale, ma intrebai in vis,fara sa observi ca nimic din mine nu mai semana ă eu, poate privindu-ma atent,ai fi observat o noua culoare in curcubeu

Oricum,ziua cand frigurile se vor intoarce, n-ă murit, e un fel de pasare pheonix cu o mie de ciocuri de cristal cu cate doi ochi in frunte si cu o pana rosie la palarie. de ce vrei sa-ti vorbesc, dimineata, nu vezi ca vantul poate sa-mi rataceasca cuvintele?