ni se preling tăcerile
printre sirene albastre-n asfalt
către miezul pământului

dar se lovesc prea tare
în curgerea lor
de mizeria lumii prin canalizare
și ricoșează brutal
printre țevi și-ntuneric
înapoi către propriile
noastre picioare

le luăm înapoi
le ducem pe tălpi
până doare