oxigenate gânduri decolorează noaptea luna
pare o blondă căreia amantul (din neputință)
i-a scos
creierul

- stinge dragă lumina vreau să dorm o mint mă mint
îmi mint vecinii care se calcă în picioare pe scări
să nu îi prindă orbecăiala

(întunericul aleargă întotdeauna mai repede)

un orb desculț și dezbrăcat își taie abdomenul în lat
ca un marsupial strânge ochii pe care și-i scot oamenii
între ei:
din unu în unu
din doi în doi
din… he he hei…
ăsta îl știu e vechi și răsuflat

așezările devin transparente
neașezările devin transparente
liniștea sparge ramele zorilor
ca un alcov duhnind a împerecheri în exces

(ce fistichie pielea indivizilor din specia umană)

păcală se scarpină în cap nedumerit
ar face oarece de ca omul și vorba ceea
n-o să strice un lighean de mațe pentru
o lună chioară

taie capul blondei (oricum nu îi folosea la nimic)
și pune în el un pumn de licurici atât de vii încât
ochii inerți acum și morți
(ironia sorții)
devin de-o strălucire orbitoare

așadar
puteți merge mai departe pe axul drumului
farurile care se văd în zare nu sunt vehicul
nici cu patru
nici cu două
roți
nici cu pernă de aer

(e doar un om cu picioare însuflețit de acute nevoi)