Într-o seară m-ai iubit pătimaș,
mi-ai șoptit vorbe dulci la ureche,
mi-ai deschis ochii să văd cum mă atragi,
într-o lume pe care n-am vrut-o,
într-un vis negat de întreg,
în secretele tainei din voi.

Într-o seară m-ai iubit pătimaș,
eram noi doi și lacul din noapte,
visam că visez dar nu pot să nu simt,
semnele iubirii care prin sânge îmi curg,
secretele umbrelor ce fug către zi,
minunile nopții ce nu va mai fi.

Într-o seară m-ai iubit pătimaș,
dar de nu vei mai vrea să o faci,
eu rămân lângă lac de vei reveni,
că acum secretele tale mă ard,
nu mai poți să mi te negi de te voi dori,
tu ești iubitul și eu te voi ști.

Într-o viață te voi iubi pătimaș,
cu ardoarea unei seri pierdute,
vom fi noi doi și lacul,
îți voi spune secretul întregului,
căci tu, iubite, ce cunoști universul,
mă vei cunoaște când ne vom iubi.


16.01.2005