si a nins prin fereastra
ultimului etaj
umpland liftul cu era glaciara
cu fulgii adunati din
barbile somnolente de atata
priveghi comprimand
resortul pana la punctul mortii
latente o noua fila isi
jertfeste fulgii
trimitandu-i sub furcile
caudine si a nins
sub arcul de triumf in
degetele inghetate de pe carabine
peste lumina farului
aducand alerta in cantecul
pasarilor decimand visul
unei nopti de vara
asternand compresa alba pe
fruntea mamei convalescente
si a nins peste
strigatul curcubeului
peste marul incoltit din gura
sarpelui facand sa cada
toga alba de pe corpul tau
daruit mie dezvelind
fecioara primavara si a nins
peste privirea-ti de caprioara
peste sarutul tau
in urma caruia simt gustul
universului in gura