Posedată e lumea de puterea ei
Ea conduce, învinge și pierde
Ea însângerează orizontul de lacrimile suferinței.
Sub umbra crucii
Suflete se amestecă în durere.
Urcând Golgota vieții spre nemurire
au alunecat pe patinoarul improvizat, format din gheța ce cădea din ceruri,
S-au amestecat cu noroaiele din mlaștini
Iar apoi s-au aruncat în adâncurile limpezi ale lacrimilor și și-au luat zborul spre soare
Reluând și reluând, neîncetat, acest ciclu interminabil.

Posedată e lumea de puterea ei
Și blestemată să-i poarte însemnele și jertfele pentru veșnicie.
Un blestem pentru eternitate
Un blestem ce cuprinde cu lungile-i brațe
Toate colțurile unui univers
Prins parcă în pânza fina și rezistentă a unui păianjen.
Suflete pierdute escaladează pereții coliviei
Dar la o simplă atingere cad moarte, răpuse de forța blestemului
Ce încătușeaza toate sentimentele într-unul,
Toate trăirile într-una
Distrugând un univers gata să explodeze
De intensitatea unei iubiri inexistente.