nu în mine stă puterea de a discerne lucrurile
ci în lucruri e puterea de a se așeza pe lîngă mine.
îți vorbeam într-o zi despre schimbări,
mult, mult,
și tu oboseai,
fără să observi îți strecuram pietricele în buzunare,
nu știai de ce trupul tău devenea mai greu, mai de neînțeles,
de ce curiozitatea ta, pe care o credeai înnăscută
mirosea deja a busuioc și nu mai căuta case pentru alții,
precum caută un agent imobiliar/ neînsoțit de sine.
acum e mult mai simplu, ți-am zis că așa o să fie,
în trezie bei apă și aer din palme,
căuș se face moartea pe care o credeai departe.

există altceva? poți contramanda noaptea asta?
sau e tîrziu și mîine ai alte treburi?
să nu pierzi, să nu pierzi,
între mine și tine e doar pagina asta,
mi-ar fi ușor să plec,
iar pentru tine confortabil ar fi să-ți chemi cîinii
aducîndu-ți vînatul în colți.
mi-ar fi mai ușor să mor decît să stau lîngă tine,
tu dormi acum și visezi că vînezi, că vînezi...