albastră o tăcere de porțelan strecurată
pe-o ață la un capăt stă agățată
de un deget pe buze s-o guști e un pliculeț cu esențe
liniște frântă sporadic de plescăitul limbii
cling-cling uniform circulare foneme apar printre dinți
un oftat grațios de gânduri cochete și roz
pe sinapsele unei adolescențe
trecute

mi-e pofta să simt pe retina mi-e poftă să-ntind
untul pe biscuitul de idee uscată
adevărul de la five o’clock e pe fundul cănii
înghit cu sughițuri cuminți și mă sorb încet în așteptare
peste silabe încă o foaie lăsată să cadă din ceașcă
poezie mi se prelinge
carte mi se prelinge
vers mi se prelinge
ce poftă mi-e ce zgârcită sunt să adun de pe margini
o frază se naște-un big bang de cuvinte
ce-au supt la o țâță de stele cu lapte fierbinte
și-aș mai soarbe o rimă dar din spirit de frondă
nu scriu decât o înjurătură pe-alături, rotundă
o floare albastră pictată pe față
tăcerea îmi crește pe deget pe gură
un abur ce stă ca pe ace o oră o tură
se-nvârte
și-atât

de-un alb delicat până la transparență, gestul prin care servești
mă răstoarnă și mă risipește
cu adevărurile mele cu tot