Te-am descoperit...
în locul în care îmi doream poate,
să te fii întâlnit.
Aveai, același mister pe care-l visasem...
profund, marcant.
Când te-ai întrepătruns cu privirea mea...
doream să te ating,
însă mi-a fost frică să nu te destrami...
ca un vis timid.
M-am apropiat de tine...
poate, să-ți deslușesc misterul ce te definea.
A fost de ajuns doar o atingere tacită,
ca tu...
să-ți lași slobode porțile în fața mea,
în semn de închinăciune.
Oh, trăiam împleticiri de fioruri negrăite...
când te-am pătruns aievea,
știindu-te ca-n visul meu.
Un spațiu imprecis,
la limita dintre blândețe și timiditate...
sau poate frântură din Raiul ce căzuse pe pământ.
Poate, dacă nu erai un loc,
te luam de consoartă...
așa, te las să rămâi un ROLION pentru toți.