De trei ori, de nouă ori
La izvor mă scald în zori,
Fă-mă, Doamne,-albastră floare,
Dăruie-mă lui mirare,
Fă-mă –așa și mult și prea,
Dăruie-mă lui, de-o vrea.

Buza mea fumează clipa
Murgului ars de aripa
Vânturilor, coama-n șoaptă
În argint de lună coaptă...

De trei ori, de nouă ori
Fă-mă, Doamne, pod de flori
Și mă scoate-n calea lui,
Să-i fiu leac deochiului,
Fă-mă nopțile-i senine,
Dăruie-mă lui spre mine.

Cuie bat în crucea nopții
Strălucesc muguri-mi, copții,
Unu-n doi spre zece curg
Eu lui zori, el mie-amurg...

De trei ori de nouă ori
La izvor mă scald în zori
Fă-mă, Doamne,-albastră floare
Dăruie-mă lui mirare
Fă-mă-așa și mult si prea
Dăruie-mă lui, de-o vrea.

Și din orice altă parte
Carnea mea, deschisă carte,
Flori pe pârtii de zăpadă,
Tot parfumul meu, ca nadă...

De trei ori, de nouă ori
Fă-mă, Doamne, pod de flori
Și mă scoate-n calea lui,
Să-i fiu leac deochiului,
Fă-mă nopțile-i senine,
Dăruie-mă lui spre mine.

Fă-mă, Doamne, lui scânteie...

caută-mă,
sunt Femeie!