Un gând firav, se sfarămă pe masa-ntunecată
În camera obscură cu gânduri mincinoase
Se-agață de pereții ce-ascund lumina beată
Și cheamă răsăritul din vremuri vechi, ploioase
Ar vrea să fie iar, scăldat de mica lună
Să îți alinte chipul și trupul și privirea
Să evadeze-acum din mintea mea nebună
Să-mi lase numai ura,obsesii,amintirea.