Îmi strecor legile prin sita imposibilei întoarceri...
E lungă ulița spre nicăieri,
singuratice giuvaergiu cu miros de mosc?
Toamna clătină din grumazul bătrân.
Alienate subsoluri
ale sertarelor mustind de gânduri
respirară prin nările
bulgărelui de îndoieli...
Să vină gâdele!
Degrabă!
Pe-a lui coamă vreau să macin între dinți
plăpândele grăunțe
din ploaia-mi bolnavă,
înainte ca scutul să-mi cadă
în râtul hăurilor sterpe.