...va fi noapte
si ploaia va mangaia aleile parcului
presarate cu flori de castan,
pe care, pasii nostri se vor regasi,
intr-o ultima sinistra incercare de vals...

intunericul
va ascunde trista imagine a sufletelor noastre
desfigurate pe altarul durerii...
iar ploaia
va sterge lacrimile de sange,
curse din rani pe care timpul nu le poate inchide..

..durerea, astfel mascata
de intunericul unei nopti ploioase,
ne va creeea iluzia fericirii celuilalt..

si vom pleca
fara a privi inapoi,
fara pretentia unui ultim vals in doi,
cu credinta marelui final..
vom pleca..
spre pierderea si instrainarea definitiva..
unul de altul
...si de noi insine..

ultima regasire a nostra
-departe de a fi completa,
va fi dovada suprema
a minciunii cu care ne cumparam dreptul la fericire
..dovada suprema
a iluziei de iubire pe care am trait-o in doi
... de capo al fine...