„Se termină idila, vine răsplata
Tîrîind după ea al tristeții cortegiu
Strînge-ți soldații în fortăreață
Gătește-ți redutele pe trei luni de asediu”.


În așteptarea unei toamne stinghere
Vara murea într-un sat moralist
Și ca un bucuros mesager al sorții
Soarele încălzea tot mai rece și trist.

În curînd va fi încoronată ploaia
Spălînd amintirile căldurii de vară
Ca un preludiu înainte de moarte
Se răcește în suflet, se-ncălzește afară.

Inima își caută în zadar antidotul
Contra unei melancolii sîngeroase și crude
Iarna-i speranța, primăvara credința
Vara e zeul, iar toamna – Iuda.

Dormim fără vise, descompuși de gangrenă
Plouă afară și plînge în mine
De secole-n șir, de cînd mă țin minte
Aștept cel din urmă potop, dar nu vine.

Dumnezeu ne-a trădat, sau nu există
Ori poate că deja am fost pe la el?
Totul se uită într-o toamnă mancurtă
Ca și-ntr-o moarte – ele-s la fel.