Zgomote ale cadențelor bătute de pașii soldaților vremii
Un roi ce-și umblă calea fără odihnă
Un marș ce adună ca într-un puhoi de ape tulburi
Frunze căzute și fluturi obosiți
Pe ram uscat de tei neînflorit
Mă amețesc în valuri mă agaț de margini de vârtej
Mă împotrivesc asurzitoarelor ritmuri
Ale cadențelor bătute de pașii soldaților vremii

Mâna-mi se agață de cornul lunii ce zâmbește
Complicitate astrală cu fluxuri si refluxuri
Nu mă complic să cred într-o scăpare
Ci doar înșurubării sufocante îi dau un alt sens
Sens de tac-tic
Spre vremurile în care soldații mărșăluiau desculți
Mă adâncesc sub puhoaie tulburi
Și-adorm în liniștea căderii de nisipuri
Ochi de apă de fântână.