Nimeni nu bănuia ce avea să se întample,
nici măcar clarvăzătoarea ce-și bea cafeaua
câteva mese mai încolo,
nici peștii uriași, cu spinări portocalii,
care căscau gura în acvariul de sub picioarele mele.
Au urmat apoi câteva secunde de liniște,
o liniște trans-oceanica, plină de semnificații și de subânțelesuri,
ca atunci când vorbeam cu tine la telefon,
la celalalt capăt al lumii.
Pe trotuarul de peste drum un tânar despica
aerul cu palmele, mimand un început de dialog,
fata din fața lui îl privea zâmbitoare,
cu un ușor aer de superioritate.
Imaginea ta s-a reflectat subliminal în lama
cuțitului cu care tânarul i-a ciopârțit apoi fața,
neverosimil de frumoasă.
Fata a continuat să zâmbească dintre
fâșiile de hârtie ale panoului publicitar.
Când s-a deschis ușa restaurantului,
curentul iscat m-a izbit drept în față,
purta cu el parfumul tău,
pe care l-aș fi recunoscut dintr-o mie.
Nu însă și dintr-o mie unu.
Nici când te-ai așezat la masa mea,
cu aerul firesc al unei întâmplări repetitive,
n-am bănuit nimic.
Ai comandat o înghețată cu fistic și cu pricomigdale.
La știrile de seară s-a anunțat, târziu,
că o membră a gruparii hamas s-a aruncat în aer
împreună cu un întreg restaurant,
într-unul din cartierele Ierusalimului.