Rog vitraliile stinse
să mi te-aducă înapoi
transformată-n lumânare,
și cu tine-n partea stangă
să ne ardem împreună nespusele,
trecutele.

Topiturile-ți căzute-n mine
vindeca-vor golurile unor răni neplânse

lumina ta șerpuieste tainic a dor deslocuit...

Rog sfinții pictați
să nu te lase la viitoarea slujbă
să ieși nepăsătoare
din locul unde azi
se pierd șiroaie toți picurii esenței,
și unde
lumina unei lumânări va-ntipări un chip,
ce naște-“acel ceva” nedefinit:
nici materială ceară
nici veșnic vis.