E scara lui pe dincolo de umeri,
care s-au ars de fieru`-n gambit roșu
ca aripa de fumuri ce-nghit coșu`,
iar treptele-i tot urc, pe cât le numeri.

El vine seara, intră pe sub ușă
ca lama, zdrențuind prin așternuturi
tot aerul din focul de-nceputuri
cu spaima reîntoarcerii-n cenușă.

Cu limba lui de sârmă despicată
reglează tainic porțile-n tiraje
încât curenți de semne, ca-n sevraje,
în cubu-i strâmt din frunte se dilată.

El are fumigei încinși în coate
si-i jar stomacul vorbei, inelare,
când curăță cotloanele murdare
și-l invelesc ninsori neterminate.

El urcă-acoperișuri ca pe munte,
vrajind stelare urme, dinspre coadă,
pe care le tot prinde, când să cadă
alunecând pe țigle-n...puncte, puncte.

E-un ars pamant, când limba lui amară
rămâne-n cercuri umede, cu lavă
și adâncimi ce-i seacă vena cavă
ca de-o neidentificabilă povară.
..........

- Luați-l,
e in aur - kilogram,
petrol lampant al torțelor celeste.

În găuri negre, de-nceput,
el este
adjunctul de coșar
...
de votre
dames.