AUTOPORTRET

ca o insectă într-un bob de chihlimbar
îți sorb lumina picurând pe rânduri
și prizonier în marea Ta de har
ascult cum cade soarele pe gânduri

și nervii împietriți mă strâng, dar tac,
cu gura amuțită printre panici,
prin galbenul și roșul unui mac,
prin verdele copacilor oceanici -

prin coaja transparentă văd urcând
culori de vânt și fluturi albi de ceață,
cu Tine, Doamne, suspendat în gând,
sunt doar oglinda unui ciob de viață…