Imagine pierdută într-o voce
Imagine distorsionată într-un colț de sticlă
Picături rubinii
E sângele meu? E sângele tău?
E vin…
Jucăm jocul adevarului,
Deși mie îmi e atât de sete de tine.
Fobii înecate în rubin
Cea mai intensă durere?
Dorința.
Pendulele…întunericul…
Camera asta…zorile…
Nimic nu are sens.
Dorința. Nici ea…
Muzică. Sunetele mi se sparg de timpan
Ca valurile de un țărm stâncos.
Îți spun că nimic nu are sens.
E adevărul meu.
Dar tu nu mă auzi…Nu m-ai auzit nicicând.
Pași grăbiți pe casa scării
Două umbre
Mă doare
Îți îmbrățișez genunchii
Un sărut pe frunte
Și pleci
Gândurile mele. Coroana mea de spini.
Mă uit în oglindă și…
Și “mă văd pe noi”.
Noi toți și noi nimeni.
Eul meu lăuntric e mut.
Siamezul unui pustiu etern
Trandafir ofilit într-o carte
Un univers acoperit de superficialitate
Poem lipsit de conținut
Cântec rătăcit de muzică
Mă uit în oglindă și…
Și nu văd pe nimeni.
Doar setea. Doar durerea.
Doar dorul.