Pe cand iti sopteam trandafir
tu lacrimai deja ingeri, ca o ruga
lepadata de capetele cerului
printre flori, zidire albastra,
timpul se desfacea intre noi
cuprins de emotia ultimului sarut,
candoare topindu-se singura
in inima albelor faclii,
ne ard clipele repede, tu taci
dar scanteia din ochii tai
gaseste drum spre sufletul inalt,
acolo unde visele ce le-am pictat
impreuna au culoarea iubirii si dor
bland, eliptic, paralel cu rimele
din care poezia atingerii noastre
naste noi si noi universuri incandescente,
pasare te faci si-n zborul spre tine
ma cuprinzi tainic, asa cum ritmul celest
ne-atinge cu ploile, razele si-ntrebarile
sale fara raspunsuri egale,
cad vocile lunii, aride dorinte valsand,
noi ne balansam mai departe
pe sforile trase cuminte de cer
sperand trandafiri imbaiati in lumina
sperand ca iubirea finala sa vina ...