Acum am sa tac, sa vina dorul
sa ma intepe cu lacrima ta nepereche,
ating respiratia zilei cu rime
si-mi astern aripile in temple goale
din care ruga diminetilor tale egale
ma naste mereu si mereu zbor
cu iris vopsit in ochii tai amor
si cutele viorii despicate iasomie
ca viata poezie sa te scrie,
nu uita sa ma ridici
de la marginea universului tau
acolo unde am ramas sa plang
si ard in mii de stele ce se sting
romante-n clipele ce-ti mangaie
ultimul pas, cararea lumii noastre
fara glas, iubirilor in care ti-am fost zeu ,
tu ma saruti cu tainele albastre
eu plang si tac in pieptul tau mereu ...