Pablo Neruda
Arta Poetica -traducere


La virsta aceea..
Poezia sosise in cautarea mea
Nu știu, de unde venea
din iarna sau dintr-un riu.
Si nu erau voci, nici cuvinte, nici taceri
din strada am fost chemat
din ramurile nopții
ales dintre sute
de violente focuri
acolo eram ,impietrit
atins de muza..

nu știam ce sa zic, gura mea
nu gasea
cuvintele
ochii mei erau orbi
in suflet clocotea
febra, aripi uitate
pașeam singur
descifrind
focul acela
am scris o prima fraza
palida, fara substanța, cristalina
nonsens,
pura ințelepciune de ignorant
și brusc vazui
cerul
deșirindu-se, deschis
planetele
in palpitante planari
perforate umbre
ciuruite
de sageți, de foc, de flori
contorsionata noapte, universul.

Si Eu, ființa microscopica
beat de marele vid stelar
(misterioasa imagine)
ma contopeam
un atom al abisului
ma rostogoleam cu stelele
inima mea eliberata
cit cerul enorm, imens..