Iubite in soaptă te strig
Suspin, și te-astept în zadar
E noapte, e ger și mi-e frig
Si luna luceste amar!

Si-ncerc să te caut în cer
Dar norii îmi spun că te-ai dus
Și acoperă ceru-n mister
Și ziua acum a apus

Și-n noapte începe sa plouă
Și simt că trăiesc intr-un vis,
Pămîntul e umed, beau cu rouă
Mă-mbăt și mă-ndrept spre abis.

Și vîntul mă suflă puternic
Iar eu nu mai cred în minuni,
O roza-mi zîmbeste astenic
Cu spini împletindu-mi cununi.

Mă uit in jur meu și-mi pare
Că totul, totul e pustiu
Și roza aceea-n departare
Mă poartă înspre-al tău sicriu

Mă uit in el, și-ncep sa plîng,
Obrajii tăi sint albi ca ceara
Și eu nicicînd n-am să ajung
S-alung din sufletu-ți povara!

Și-aud sicrie-ncet cîntînd
Luîndu-te din a mea cale,
Te iau in brațe și gemînd
Te strîng la pieptul meu cu jale

Și-apoi te las și fug departe
Și mușc din fructul otravit
Și mă intorc, și-apoi pe moarte
Iți mîngîi trupul neclintit

Mă-mbrac in alb, cu tine mor,
Mă-ntind pe roze sîngerînde
Și ceasul ticăie usor,
Bataia ultimei secunde.

Tîrziu, dau ultima suflare,
O stea pe ceruri s-a aprins
Și-apoi încet în noapte moare
Te iau de mîna, si m-am stins!