îmi comandasem rochia albă
la o celebră casă de modă din paris
cu trena lungă
să acopere golul dintre tălpi și pământ
păream mai înaltă
de când începusem să mă desprind ușor de sol
trecătorii mirați pe stradă
își scoteau jobenele când mă întâlneau
iar prietenii mă priveau în sus
puteam să joc de-a v-ați ascunselea
cu ochiul tău înalt
sărutându-l pe nepregătite
dar mă simțeai întotdeauna
și mă prindeai în vals cu trena lungă
ce făcea noapte peste oraș
cu fiecare zi mă desprindeam de sol în progresie geometrică
ajungând să par chiar mai mare decât tine
ceașca de cafea ți-o aduceam printre aburi în zbor
te simțeam venind de la kilometri
și dintr-un pas eram la tine
puteam să-ți prind gândurile doar cu o mână
devenisem uriașă
și trena nu mai reușea să ascundă faptul că plutesc
dar toate astea se întâmplau de mult
înainte de cădere
pe vremea când tu mă iubeai