Un nebun din Zagreb
Mi-a spus privindu-mă-n ochi
Că-n altă viață am fost mama lui
Și el era un fluture negru
Cu aripile frânte în fiordurile nălucirii
Eram atrasă de el , inexplicabil
Simțeam că mă trage cu ancora nevăzută
A demenței sale hilare
Și mă-nchide-n imperiile lui tulburi
Conform unor planuri prestabilite
Știa că am sub pat
Două sticle cu apă din Marea Moartă
Și mă șantaja cu viața anterioară
Amenințând s-o deconspire pe cea actuală
Cerea în schimb ...să-l recunosc