Începutul literelor și o coajă de portocală uscată
Sub palma de lemn răsăritul începe
Mărul zilei.
Senzațiile văluresc marmura din amintirea umbrei
Și a apelor răsfirate. Statui și bălți de lumină.
Desculți zeii îmbracă pergamente. Untdelemn
Și fericirea se așterne în înaripate albe.

Picură început de auz în ochii orbului.
Despre stele atingerile își întorc mâinile în trup -
Și în loc de chemări, panglici de culori coboară
Din cenușiul perpetuu. Corabie. Dincolo de speranțe
Capătul dorului atârnă înzăpezit -
Cercuri de fum, mii de cuprinderi și începutul
Pârgului.

Anotimpurile toate în inima lemnului viu -
Ce veștedă rostire într-o privire simplă.
Spre înalt - un obicei de a uita frunzele
Și patima lutului.