Au cuvântat spre zodii ursitoare
Menindu-mi veacul care-a fost să vină,
Într-un târziu de jariște senină
Cu slova prinsă-n pagini călătoare.

Au tot trecut șuvoaie să ațină
Avântul meu spre tihnă și ardoare,
Dar m-a vegheat o nevăzută boare,
Uscându-mi lin o lacrimă străină.

Am vrut să uit un cântec de vioară
Și trupul zvelt de cal prin glod pierdut,
Dar mâna blândă a făcut să doară

Căderile de val abrupt și mut.
Pe scara vieții urcă și coboară,
Fără de preget, îngerii de lut.




16 martie 2005