Trec pe lângă destin și pe lângă ispită
Bâlbâind cruci cu stânga
-Doamne! Nu mai știu nici să mă apăr!-
Cândva, dreapta mea spunea rugăciunea clar,
cursiv, răspicat,
Sau o putea silabisi
Până la destrămarea incantației
În sunete mici, de clopote-nvelite-n vată
-La ce bejenii să fi dat alarma
Când mie ziua mi-era zi,
Noaptea-noapte
Și inima acasă?!?