sunt ecoul demodat al asteptarilor impietrite
ochii mei se deschid cautand un alt inceput
absenta lacrimilor credinta
tarmurile sufletului rani nelimpezite
imi spun din nou
amintirile sunt profetii fara viitor
nu ma striga nimeni
ma sprijin de o clipa, privesc cum
semnele anonime se-nchid
sunt eu, doar eu pe frontul intamplarii
risipesc departarile si unesc umbrele
invat pe de rost la o ora precisa
cum arde in mine o iluzie...