beau sirop de migdale pe terasa unei cafenele
privind cum îți atingi pletele prin batikul șofran
ca un animal înstrăinat plângându-și vertebrele smulse
persistent vis în care ești mângâiată de djini
ascunși într-un nail cu talpa abandonată nisipului arămiu
vânez în ochii tăi himere ce bântuie cu verde
oaza de sânge a unei păsări cu penele ruginite
între șuruburi patima se prelinge până la ultima picătură
straniu mozaic al pașilor în cerc fantasme
respiră prin porii cămășii purtată de tine
atunci când zorii ne-au blestemat bucuria
încolăcind șerpește zâmbete de cuarț
îmi amintesc numai unduirea șoldurilor
prin singurătatea atomică a verbelor
mâinile-mi descântând pântecul tău somnoros
mirosul iute al umbrei cu umărul dezgolit
ciudate flori deșertice la fereastra
bordelului în care te-ai însoțit
cu alt negustor de parfumuri