STAREA DE FAPT

Acum cind totul
se scurge-n tarana,
si nimic nu poate
sa se-nalte spre ceruri,
cind zilele calde-s uitate,
si ne tirim in intuneric
si geruri,
cind doinele noastre de jele
se topesc in ritm indracit
de manele,
cind,doar argintii lui Iuda-s
de folos,
argintii care l-au
pierdut pe Hristos,
asteptam ceva,
ce nu putem cere...
si neputinciosi ne uitam
la popor,
ce incet,incet,
moare-n tacere,
sub osinzele hide a celor
ce sint la putere.
Nu avem forta sa cirmim
spre liman,
ca tot ce ne inconjoara
ne este dusman,
caci boala puterii e lunga,
acum cind clopotele bat
intr-o dunga.
Speranta noastra e foarte
departe,
caci totu-i inconjurat
numai de moarte.



DE CE?

Plingem?
lasa sa plingem,
ca noi ne-am facut
starea de plins.
Cind sufeream
am luat-o in ris.
Acum,risul,a dat-o
in plins,
caci rizind,
am acceptat suferinta
si sacrificiul suprem.
Acum nu mai stim,ce,
sa vrem:
sa murim?sa traim?
Dar unde,cu ce,
si mai mult pentru ce.
Aceasta-i marea-ntrebare:
viata noasra acum,
mai are valoare?
Plutim in deriva,
intr-o lume incerta.
Dar cine are vreo vina?
taci... si accepta/























,